Hermann Buhl (5A, 4LC, 7-)

Hermann Buhl (5A, 4LC, 7-) Echipe: Eu şi Angi Mihai, Adi şi Dana

Plecăm de sîmbătă dupăamiază cu gîndul de a înnopta undeva spre Gura Diham, la cort, în compania binecunoscuţilor urşi ai zonei. Ajungem pe înserat şi campăm pe o pajişte largă. După o vorbă, o glumă ne băgăm la somn cu gîndul de a ne trezi la 6(da, şase) dimineaţă, lucru pe care nu l-am mai experimentat de ceva vreme. Peste noapte auzim larmă mare. Unii ţipă ”ursul! ursul!”, dar sunt atît de obosit că nu mă sinchisesc nici măcar cînd aud o ditai buşitura. Dimineaţă constatăm că ursache, băiat cu bun simţ, a încercat să folosească o budă ecologică doar că nu a reuşit decît s-o dărîme.

La 6 suntem în picioare. Adi ne dă trezirea aşa cum promisese. Facem repede o cafeluţă apoi strîngem corturile care sunt fleaşcă de la condens şi rouă. Luăm ceva la stomăcel apoi plecăm spre Căminul Alpin unde lăsăm maşina şi ne inventariem echipamentul. O luăm la deal. In 45 de minute suntem la izvor apoi încă vreo 15 minute pînă la baza traseului. Ne-am cam forţat, ce-i drept.

Traseul Hermann Buhl a fost deschis în Ţancul Mic de către Dan Vasilescu prin 1966 şi tot el l-a reamenajat recent cu ancore chimice. Actualmente se poate parcurge din patru lungimi de coardă.

Traseul are două intrări, cea de sus fiind ceva mai uşoară. Pe această variantă am intrat şi noi. Este reamenajat cu ancore chimice de către domnul Dan Vasilescu.

topo Hermann Buhl

LC1- Se urcă vreo doi metri pe o placă apoi se face o traversare ascendent dreapta vreo trei metri pînă ce se prinde un diedru-fisură inclinat spre stînga. Se urcă pe acesta pînă cînd se termină apoi traversăm orizontal dreapta peste un bolovan pînă pe un prag comod unde se află o regrupare intermeniară peste care se poate sări.(atenţie pe diedru căci am dat o trîntă ca urmare a ruperii unei prize de mînă ce părea sănătoasă). De la regrupare se traversează dreapta încă vreo trei metri pînă în punctul unde ne intersectăm cu varianta mai dificilă ce vine de jos. Aici urcăm vertical pe o faţă uşor căzută avînd ca reper un horn aflat deasupra noastră. Trecerea feţei e cotată cu 6+. Urcăm cam două treimi chiar prin horn apoi continuăm pe muchia lui stîngă pînă ce ajungem deasupra, pe un ţanc unde regrupăm. Lungime estimată la 40m.

pregatire la baza traseului

intrarea de sus (mai usoara) a trasului Hermann Buhl

Inceputul traevrsării spre dreapta

După traversare.

In sus pe prima lungime, pe o faţă căzută.

Angi pe faţa căzută din LC1.

Angi aproape de hornuleţul de sub prima regrupare

LC2- Se face o traversare descendent-stînga (chiar dacă mai sus pe placă apar două cuie) pînă la o michie unde se asigură. Traversarea e pe o faţă căzută cu prize suficiente. Se continuă orizontal stînga peste muchie apoi se urcă ascendent stînga peste cîteva praguri pe un fel de hornuleţ, ocolind prin stănga o mică surplombiţă, pînă ce se ajunge la un tăpşan cu iarbă unde regrupăm. Lungime uşoară şi scurtă. Aproximativ 25m.

Mihai la capătul de jos al plăcii înclinate de la începutul LC2

traversare stînga

LC3- Se pleacă pe o placă înclinată apoi o rampă lungă, înclinată spre stînga, întreruptă la mijloc de o mică faţă de vreo 2 metri. După terminarea rampei ajungem sub o surplombă mare unde, pe o placă găsim două spituri. Putem regrupa aici dacă ne e teamă de frecarea corzilor, dar lungimea nu se termină aici. Continuăm spre surplombă şi o depăşim ascendent-stînga. Pasul nu este atît de greu pe cît pare de jos. Este cotat cu 6+, dar cu o bună poziţionare a picioarelor nu e chiar atît de dificil. După trecerea surplombei se continuă ascendent stînga pe o fisură înclinată pînă ce se ajunge la o platformă unde se regrupează foarte comod. Lungime estimată la 40m.

fisura înclinată din LC3

LC3. Poză de după surplombă. Angi în R2

Angi în R2 şi fisura înclinată

Angi

Mihai plecînd în LC3

Mihai ocolind surplomba din LC3

LC4- Atenţie, traseul nu continuă pe hornul de deasupra regrupării ci se urcă vreo 3-4 metri apoi se traversează stînga pentru a prinde o fisură înclinată spre stînga ce ne conduce la o mică surplomba aflată deasupra unei feţe verticale. Urcăm faţa verticală ocolind surplomba prin stînga. Aici este şi cheia traseului, pas cotat cu 7-, bine asigurat. Cei care nu pot trece pasul în mod natural se pot ajuta de o scăriţă. După depăşirea acestui pasaj se urcă ascendent stînga pînă pe un prag de piatră unde este o regrupare intermediară peste care se poate sări. De aici se urcă vertical un mic diedru şi nişte plăci pînă cînd ajungem la o zadă. Binecunuscutul ”Loc pentru fumat” unde noi am regrupat pentru a ne poza, dar lungimea se poate continua. De la lcoul de fumat se urcă spre stînga peste o faţă verticală de vreo 5 metri ajungîndu-se la o altă zadă de unde, urcînd cîteva trepte de iarbă ajungem într-o mică şa din creasta Ţancului Mic. Aici putem regrupa la un piton solid înfipt vertical pe parte stîngă cum ajungem. Lungime estimată la 35-40m (pînă în şa).

Deasupra R3. Traseul pleaca in sus stînga.

Angi în R3

Angi în R3 şi cealaltî echipă în R2

Un loc de referinţă

Vf. Picătura şi Strunga Marelui V

Vf. Picătura

Suntem nefumători

Retragere. Din şa plecăm spre stînga, pe cealaltă parte a crestei urmînd o potecă unde Cornel Sain a montat corzi fixe, ce sunt de mare folos întrucît ne scuteşte de folosirea corzilor proprii, poteca surpîndu-se la un moment dat. După terminarea corzilor fixe traversăm un mic ţanc ajungînd în strunga cu copacul de rapel. De aici efectuăm un rapel de 20m apoi coborîm pe poteca, printre jnepeni pînă ce ajungem la baza Ţancului Mic.

Postăvaru - Peretele Animalelor şi Faţa Înaltă

Mihai pe LC4

Mihai sub Locul pt. Fumat

Portret cu Peretele Vulturilor

Adi pe LC4

Creasta Ţancului Mic

Adi sub Locul pt. Fumat

Odihna de după traseu.

Am reparcurs acest traseu după ce-l mai făcusem acum vreo şaisprezece ani. Mi s-a părut diferit faţă de ce îmi aminteam. Pe vremea aceea mi se părea un traseu greu trecînd atît hornul din prima lungime cît şi surplomba din a patra lungime cu ajutorul scăriţelor. Acum, deşi le-am avut la mine, nu am simţit nevoia de a le folosi.