un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


duminică, 6 august 2017

Traseul Furcile 5LC,6+

Traseul Furcile este situat în Peretele Gălbinelelor si este un traseu istoric, fiind primul traseu de perete de la noi din tară. A fost deschis de Nicolae Baticu în 10 octombrie 1935, cu ajutorul lui Dan Popescu și Ion Trandafir.

Cum nu l-am parcurs pînă acum, iar vremea caniculară ne gonea către pereți umbriți, mi s-a părut o ocazie foarte bună de a-l parcurge.

Insoțit de Angi, care mai parcursese acest traseu cu doi ani în urmă alături de Andrei Holban, îmi iau inima în dinți și decid că e cazul să-l trec și pe acesta la capitolul parcurse. Zic inima-n dinți pentru că zvonurile despre acest traseu nu-s dintre cele mai plăcute, asta pentru că se zice că ar avea asigurări proaste și rare. Vom vedea.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 24 iunie 2017

Din Iezer în Făgăraș prin Mezea-Oticu

Ani. Mulți. Atat de mulți că nici nu le mai știu numarul. Scurși de la ultima tură de drumeție cu cortul în spinare pe unde nici nu-mi mai amintesc. Mi-e dor de o astfel de tură. Mi-e dor să merg și să stiu ca la capătul zilei voi pune cortul pe malul vreunui rîu, sau într-o poiană, ori lîngă vreun lac glaciar. Mi-e dor să nu mai am ca țintă vreo cabană, ori vreun refugiu ci să merg spre un loc la întîmplare. Atît de dor că nu mai am chef nici de cățărat.

Și uite că s-au aliniat astrele și Cosmin și Angi sunt de acord cu o astfel de tură, căci Miha ar fi mereu de acord.

Mă bucur ca un copil făcînd bagajele. Descopăr că nu mai stiu cum se face rucsacul pentru o tură în care nu vei avea la botul calului portbagajul mașinii. Nu mai știu ce mîncare să iau. Dar toate trec și suntem gata de plecare. Drumul pînă la Podul Dîmboviței trece iute, iar de aici prindem calea spre lacul de acumulare Pecineagu, nu pentru mult timp căci dăm repede de o poiană tocmai bună de campat. E noapte și abia așteptăm să ne băgăm la somn așa că nu întîrziem prea mult cu montatul corturilor.


Citeşte tot articolul

luni, 1 mai 2017

Asparuhovo. Un colț de liniște.

În ultima perioadă se pare că vremea își găsește să se strice numai la sfîrșit de săptămînă, așa că, pentru a putea cățăra ceva, căutăm tot felul de locuri pe la bulgari. Ideile de faleze, numai bune de încercat, vin de la Doina și Croco, mari amatori de astfel de zone de nici nu aveai habar că există pe hartă.

Așadar, Cosmin află de la ei de două faleze, Asparuhovo și Șumen. Ambele spre estul Bulgariei, păreau a fi ocolite de ploile ce puseseră stăpînire cam pe toată Romania, dar și pe o bună parte din Bulgaria.

Plecam din București duminică dimineață în echipă de cinci, Adică Angi, Miha, Cristina, Cosmin și eu. Trecem vama și o luăm spre Varna. Drumul e nou pentru noi. Nu am mai fost în zona asta așa că mă holbez în toate direcțiile, absorb ca un burete toate peisajele noi și mă bucur de tot ceea ce văd. Ajunsesem să mă plictisesc de veșnicele ieșiri la Veliko sau Basarbovo așa că tura asta vine ca o gură de oxigen.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 15 aprilie 2017

In Cheile Turzii de Paște.

An de an, cu ocazia mini vacanței de Paște, încercăm să ne adunăm prin cîte un loc de cățărare care să ne ofere o vastă paletă de trasee, dar și posibilitatea unor ture de plimbare, în caz că vremea nu ne permite să intrăm în perete. Cele mai dese destinații au fost, pînă în anii din urmă, Cheile Turzii și Vratsa.

Anul acesta vremea ne-a dat mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea locului unde urma să ciocnim tradiționalele ouă vopsite. Cantități mari de ploi se anunțau cam peste tot, iar zilele propice cățărării păreau a fi din ce în ce mai puține. Singura zonă cu vreme cît de cît acceptabilă părea a fi Herculane așa că ne reorientăm repede, întrebăm ici-colo, pe la un Croco, pe la o Doina, de posibilitățile de campare și cățărare din zonă și ne pregătim liniștiți bagajele.

Cu site-urile meteo deschise și refresh-uri din oră-n oră verificăm eventualele schimbări de prognoză. Și iată că vreme pare e da semne de schimbare în bine pentru zona Cheilor Turzii așa că, după ce toată ziua ne-am documentat despre traseele din Herculane, luăm decizia de a risca și merge, totuși, spre Turda.

Așadar, vineri seară, ne strîngem la Cosmin acasă unde purcedem la aranjarea meticuloasă a bagajelor, sarcină ce-mi revine mie, datorită abilităților de a aranja bagajele cu mare precizie și economie de spațiu. Chiar se fac glume pe seama mea cum că "se vede că-ți plăcea tetrisul!".

Citeşte tot articolul

joi, 11 august 2016

Cățărare în Paklenica şi bălăceala de relaxare

Vine vara, vine mult aşteptata ieșire pe meleaguri străine.

Am băgat în căciulă mai multe destinații și am tras biletul cu Paklenica, nu de alta, dar era singura destinație care mulțumea, se pare, pe toată lumea, așa că am făcut mai multe extrageri pana a ieșit ce trebuia. Cam ca la votare.

Ne-am pregătit sîrguincioși bagajele, adăugînd, pe lîngă clasicul echipament de cățărare, ochelarii și țeava de snorkel. Doar mergeam la malul mării și pe lînga cățărare plănuisem și zile de relaxare cu bălăceală și scufundări.

Prima zi de drum ia sfîrșit la Belgrad unde ne-am cazat ieftin și în condiții foarte bune. Am dat și o tură prin oraș astîmpărîndu-ne foamea la restaurantul chinezesc Makao. Flămînzi cum eram am comandat fiecare cîte două porții de diverse ciudățenii, cum ar fi orez cu legume, pui cu urechi de lemn, pui cu legume, etc. Surpriza a venit odată cu aducerea mîncării cînd am constatat ca o porție ajungea lejer pentru două trei persoane. Si noi aveam fiecare cîte două. Evident că am luat la pachet, astfel că micul dejun al următoarei zile a fost unul nu tocmai mic.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 14 mai 2016

Tura cu bicla pe la Limanu-Hagieni

După tura din Măcin ni s-a deschis un mic apetit pentru bicicleală așa că nu stăm pe gînduri atunci cînd Cosmin și Miha ne propun o tură de bicicletă pe la mare, mai precis pe la pădurea de la Hagieni.

Pregătitul turelor de biclă e ceva nou pentru mine așa că mă pun pe calculat și pregătit bagaj care să includă și truse de scule, camere și alte cîteva lucruri utile învîrtitorului de pedale. Îl aștept pe Cosmin cu oarece emoții și montăm pe suporții de mașină toate cele patru biciclete apoi îndesăm în portbagaj restul echipamentului și o luăm din loc spre litoral.

Ajungem la Limanu unde lăsăm mașina pe marginea drumului și pornim la pedală pe un drum prăfuit ce străbate cîmpul de la marginea satului. Începem tura cu un mic ajutor dat unui cal priponit și a carui funie se se incîlcise pe după o tufă.

Citeşte tot articolul

duminică, 1 mai 2016

Prin Macin cu bicicleta.

Vremea. Of, vremea asta care nu ne lasă deloc să ne apropiem de pereţii de căţărare, şi, uneori, chiar de munte, ne forţează să găsim destinaţii mai îndepărtate pentru zilele libere, în acest caz vacanța de Paște și 1 Mai. Munții Măcin sunt alegerea noastră pentru această mini vacanță. Pentru că vremea pare bună, pentru că sunt cîțiva pereței de cocoț și pentru că avem și alte posibilități de a ne petrece cele cîteva zile libere, decizia e unanim acceptată. Și pentru că tot se ivește ocazia, planificăm și o tură cu bicicletele, că tot am auzit că s-au făcut cîteva poteci marcate pentru cicloturism.

Citeşte tot articolul

duminică, 7 februarie 2016

Pe Valea Morarului și-un apus de vis la Omu

Cum nu mai făcusem o tură frumosă de multă vreme, ne-am tot gîndit ce am putea urca să fie cît de cît sigur, dar și frumos, și cum pe Valea Morarului nu mai urcasem iarna, aceasta a ieșit cîștigătoare.

Așadar, după ce lăsăm mașina la Gura Diham, pornim prin spatele cabanei spre cantonul de vînătoare, iar de acolo mai sus, spre poteca munticelului, pe care cotim dreapta ajungînd la intrarea în Valea Morarului. Am uract în ritm alert, zăpada nefiind mare, iar poteca fiind deja făcută.

Citeşte tot articolul